Gazelul pieții-n zori de zi   - Federico Garcia Lorca


Prin porticu-Elvirei
să te văd trecând,
numele să-ți aflu
și să-ncep să plâng.

De ora nouă, cenușie,
ce lună îți goli în sânge
obrazul? Din nea cine-ți strânge
sămânța de flăcări, vie?
Ce ac de cactus scurt sfâșie
cristalul tău asasinând?

Prin porticu-Elvirei
să te văd trecând,
numele să-ți aflu
și să-ncep să plâng.

Pentru a mă pedepsi pe mine
ce glas în piață se ridică?
Și ce garoafă-nnebunită
peste grămezile de grâne!
O, ce departe sunt cu tine,
și cât de aproape când te duci!

Prin porticu-Elvirei
să te văd trecând,
numele să-ți aflu
și să-ncep să plâng.





Traducere Teodor Balș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.