Stema copilului - Gabriela Melinescu

De sus în jos vedeau numai mingiile.
În nori, într-o fântână putea să vadă numai un chip înecat.
În păsări vedeau ouăle sclipind,
în ele, fără umbră puiul desfătat.
Oase întregi, ascunse în frunze,
pândeau când aripile oscilau,
sălbăticiți de așteptare, către seară,
marginile cuiburilor ne atingeau.
Și-apoi într-o prăpastie caldă răsturnați
ca într-o gură se-nchideau dinții,
ne scufundam
și în afara casei
orbi de trupurile noastre erau părinții.
Se aruncau în apa care dispare
și se așeza o vietate peste noi,
ca o piatră albă triunghiulară
purtată pe umerii amândoi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.