Scrisoarea I - Gabriela Melinescu

Nimic pe lume nu-mi e mai drag ca tine.
Te iubesc, vreau să-ţi spun întâmplări:
la taina mea sfios să priveşti.
Din trupul meu de electrum
ca din adâncul lacului a ieşit un clopot.
Când mă pieptăn, din păr îmi cazi
mai frumos decât ai fost.
în casa mea cornalina dă fructe, lapis-lazuli înfrunzeşte,
ca în faţa reginei cerşetoare vin corbii,
elanul lor de zbor e pofta mea de tine.
Foame îmi este.
Eu sunt răul care vine spre ţine
şi binele pe care-l pierzi.
Foame îmi este.
M-am gândit la mâinile fără număr
risipite în dansuri,
la ochii tăi făcuţi coroană în jurul capului,
la chipurile tale în toate părţile deodată;
încheieturile tale încordate le iubesc
ca gleznele zvelte ale cailor -
cu picioare ca ale tale se poate umbla pe ape.
Ascunde-te în părul meu, când mă piepten
să cazi din el
mai frumos decât ai fost!
Când vorbesc îmi intră acrul în gură şi te înghite ca femeie păianjenului.
În creierul meu eşti acum -aşteaptă-mă, pentru că te iubesc, de foame să te inventez încă o dată.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.