Scrisoare - Gabriela Melinescu

Azi îți scriu,
mult mi-e dor de prispă și de câini.
Am crescut, dar eu ca și-altădată
la cișmea beau apă tot din mâini.

Plopii-n stradă țin în vârfuri cerul
salcia e tot nepieptănată.
Cineva-n grădini a-ntins lăicerul
și vecina a născut o fată.

Poarta noastră nu mai are număr,
iarba n-a crescut la gard deloc.

Și tresar când simt de undeva
fremătând o frunză de copac,
și mi-e drag din nou de cineva
și nu știu ce am să fac…

Azi îți scriu,
mult mi-e dor de prispă și de câini.
Să nu uiți că eu ca și-altădată
la cișmea beau apă tot din mâini.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.