Cercul - Gabriela Melinescu

Dacă ating pereții, se aprind.
Cu sângele, cu sensul fericită…
Există o statuie-a mea și-a ta
cu inima neîmpietrită.
Dar ce pustii și aplecate-n ele,
din lemn subțire-s lucrurile-n casă
și-atârnă ruptă în dimensiuni
lumina, străvezie plasă…
Cine a fost înaintea mea a plâns…
Îmi curge aer umed pe bărbie
parcă-s o fată din vecini, fugind
de-acasă fără cununie…
Și m-ai închis în câteva cuvinte
de dragoste și nimeni nu știe
că nu pot să respir ascunsă
și singură în bucurie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.