Aer - Gabriela Melinescu

A venit primăvara, pocnesc în iarbă râurile.
O răsuflare mă trage în adâncul pământului,
albul strălucește ca dinții cailor tineri
și sămânța amețește în cortul vânăt al vântului.

Tu ești singurul care umbli pe drum
desfigurat de vagul mirosului, te amintesc
verdelui care-și arată prea gingaș
supus pieirii faciesul copilăresc.

Te amintesc culorilor așezate pe inimi,
aer, puternic bărbat,
sânge etern al luminii
de întâlnirile și despărțirile noastre sfâșiat.

Am dansuri și cântece să te laud pe tine,
merg pe pământ prima dată,
aer, înfiorare a stemei
ființă de toate ființele respirată.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.