Frumuseți din sacrificii

Autor:Antonela Stoica


Adăugat de: Antonela Stoica

duminică, 07 ianuarie 2018

FRUMUSEȚI DIN SACRIFICII

Anele extenuate din Legende se adună
Să sfărâme zidul Morții...alb, sub argintată Lună.
Ies șopârle de sub pietre, deghizate-n vârcolaci
Sacerdoții calcă jarul, cu-amintiri de Geto-Daci.

Vin Ilene la fântână, învelite în maramă,
Într-o misiune sacră...pe Ioni nu-i bagă-n seamă.
Sfânta apă ce se pierde, din ulcior ce s-a crăpat,
Nu mai ține nici de sete, obosită de cărat.

Ritual de sacrificiu, în aghiasmă transformată
Spală fiecare Ană, ce-o mai fi zidit-odată
Și 'nălbește în vâltoare pânza tragică de Iie
Descântată și cusută în secret, de vreo Mărie.

Pe Manole-l prinde noaptea zvârcolind de insomnii,
Pe o punte prea ingustă pentru morții dintre vii...
În balanță greu îl trage misiunea îndoliată
Ca o ancoră în suflet, ce i-a fost predestinată.

Plâng fântânile-n tăcere...ninge cu cenuși din ciuturi.
Universul se reduce doar la nori, umpluți cu fluturi.
Când la orizont se-nalță frumuseți din sacrificii,
E un doliu mare, scris, cu zăpezi, pe frontispicii.

Antonela Stoica
Copyright 2 Ianuarie 2018


vezi mai multe poezii de: Antonela Stoica


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Va multumesc cu mult drag si pretuire pentru lectura si frumoasele comentarii! Un An Nou, fericit, cu dorintele indeplinite! La multi ani!!
Antonela Stoica (autor)
luni, 08 ianuarie 2018



Bine-ai venit, Antonela :)
Te felicit pentru această frumoasă poezie!
Aș sugera o mică modificare la prima parte a finalului, ceva de genul:
Peste doliul mare-nscris...
Parcă s-ar încadra mai bine în ritm.
Te îmbrățișez cu drag :)
Adina Speranta
duminică, 07 ianuarie 2018



O foarte interesantă viziune poetică în care Ileana şi Ana, femei de sacrificiu, îi îngroapă pe Ioni şi Manoli dintr-o răzvrătire utopică a autoarei, într-o neputiincioasă uitare, minimalizând de fapt rolul creator al celor care şi-au sacrificat iubirile, marcând cu propriile suferințe, pierderi, chiar actul în sine al realizărilor moştenite până în ziua de azi...
Cu prețuirea lecturării versurilor dumneavoastră!
Emilian Lican
duminică, 07 ianuarie 2018