Saaleck - Friedrich Nietzsche

Dulce, pe munte și vale,
Pacea se lasă-n amurg.
Din soare cu blânde surâsuri
Razele ultime curg.

Iau culorile foc, licărește
Un cerc de adânci frumuseți.
Îmi pare că văd din morminte
Cum ies cavalerii semeți.

Și-auzi! Din castele, puternic,
Voios suie-un sunet din nou.
Pădurile-ascultă, la pândă,
În jur fermecatul ecou.

În mijloc se-nvolbură cânturi,
De chef, vânători și război:
Chiar ăuie cornul: răsună
Puternic trompetele-apoi.

Și soarele-apune; se pierde
Treptat un răsunet voios;
O pace de moarte și groază
Cuprinde odăile jos.
Stă Saaleck-ul ros de tristețe
Pierdut sub golașele stânci.
Văzându-l, mă bântuie-n suflet
O spaimă cu aripi adânci.


Traducere Simion Dănilă

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Friedrich Nietzsche



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.