Neașteptata plimbare - Franz Kafka

Când pari să te fi decis definitiv să-ți petreci seara acasă, când ai îmbrăcat halatul, când te așezi, după ce ai cinat la birou, sub lumină, și începi să lucrezi sau te apuci de un joc la sfârșitul căruia mergi de obicei la culcare, când afară este o vreme rea, care te face să ți se pară firesc să rămâi în casă, acum, după ce ai mai stat și liniștit la masă atâta timp încât o plecare bruscă ar trebui să provoace o mirare generală, acum când pe casa scărilor este deja întuneric, iar poarta e închisă, când, în ciuda tuturor acestor lucruri, te ridici cuprins de o indispoziție subită, schimbi haina, apari de îndată îmbrăcat de oraș, declari că trebuie să pleci, ceea ce și faci după ce îți iei la repezeală rămas-bun, iar ai casei se vor fi supărat mai mult sau mai puțin în funcție de viteza cu care vei fi trântit ușa, când te regăsești pe stradă, cu membrele care răspund cu o mobiltate deosebită la această libertate complet neașteptată pe care ai obținut-o, când simți că în această unică hotărâre este concentrată întreaga ta capacitate de decizie, când acorzi o însemnătate mai mare decât cea obișnuită faptului că ai într-adevăr mai mult forța decât nevoia de a produce și a suporta cu ușurință schimbarea cea mai rapidă și când alergi așa pe străzile lungi - atunci, pentru o seară, ai ieșit cu totul din familia ta, care rătăcește în inconsistent, în timp ce tu însuți, bătându-ți coapsele în spate, te profilezi în adevărata ta făptură, foarte ferm, negru din pricina contururilor precise.
Totul se amplifcă și mai mult dacă la această oră târzie din noapte îți vizitezi un prieten ca să cercetezi cum se simte.

vezi mai multe texte de: Franz Kafka








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.