Franculescu - poeziile altor autori

Nimic nu mai reţine-n paralele
zăbrele ce se trec. Un tic.
Îi pare a fi o lume de zăbrele
şi după ele absolut nimic.

Eu am ținut prea mult îngerul la mine
și sărăcise-n ale mele brațe tare
și se făcu prea mic, iar eu prea mare:
și deodată ajunsesem îndurare,

Bătrâna se scoală cu sfiiciune
Şi-şi spune pătrunsă a ei rugăciune:
O, Doamne! Trăiască-mi stăpânul herțog
Multi ani fără număr, din suflet te rog!

Nimic nu mai reţine-n paralele
zăbrele ce se trec. Un tic.
Îi pare a fi o lume de zăbrele
şi după ele absolut nimic.

Nimic nu mai reţine-n paralele
zăbrele ce se trec. Un tic.
Îi pare a fi o lume de zăbrele
şi după ele absolut nimic.

Cine-și smulge inima din piept, trandafirul atinge.
a lui sunt petala și spinul,
lui îi servește lumina pe tipsie,
lui îi umple pocalul cu briză,

Toți cei care te caută te încearcă

Toți care Te caută Te încearcă.
Și cei ce te găsesc, te leagă

Tu ești urmașul

Tu ești urmașul.
Fiii sunt urmașii,

Lumina ochilor de-mi stingi

Lumina ochilor de-mi stingi: te pot vedea
urechile de mi le-astupi: te-aud în mine,

Când voi muri, tu Doamne ce vei face

Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)