Pe voi vă-nvăț, frați de pahare - Francois Villon

Pe voi vă-nvăț, frați de pahare,
spre-a ține-ntotdeauna minte:
fugiți de-a iadului vâltoare
că vă-ntăciună în morminte
și mușcă de-i ieșiți nainte.
Petreceți cât puteți de bine
dar, pe cel sfânt!, luați aminte
la ceasul morții care vine!

Las orbilor de la Quinze-Vingtz
sau, altfel zis, celor Trei-Sute
de la Paris, nu din Provins
(că li-s datornic pe vândute);
fără de toc, dar să-i ajute,
grozavii ochelari ai mei,
ca-n țintirim s-aleagă iute
pe cei cuminți de derbedei.

În gropi nu-s râsete, hârjoane.
Și ce-i dacă-au avut de toate
și-ntinși pe blănuri și divane
băură vin pe săturate,
dansară, petrecură foarte,
puși pe chiolhane și cadâne?
Plăcerile se sting, la moarte,
păcatul însă-n veci rămâne!

Mă uit în gropniți cu emoții
și-mi spun, privind la scăfârlii:
au fost consilieri cu toții
ori pristavi marii visterii,
au cărăuși de rând? Nu știi!
Orice s-ar spune, nu vă mire;
între vlădici și lampagii
nu poți să faci deosebire.

Iar cele care își făceau
una la alta temenele
(din care unele domneau,
iar restul se frângeau de șele),
acum s-alături sub podele.
Domniile s-au dus și ele;
nici dascăli, nici ciraci nu sunt.

Sunt morți. O, ia-le duhul, Doamne,
că trupurile-au putrezit!
Chiar dacă-au fost domni mari sau doamne
și tot cu dulciuri s-au hrănit,
gătite cât mai felurit,
azi, spulberați de praf, de soartă,
și râs, și chef l-au isprăvit.
Isuse-ndură-te și-i iartă!

Scriu pentru răposați cântare
și-n gura mare am s-o zic
celor cu drept de judecare
ce nedreptatea o dezic
și nu precupețesc nimic
pentru obșteasca datorie:
să-i ierte sfântul Dominic
și Domnul, morți când or să fie!

(octetele146-152)

traducere Neculai Chirică

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Francois Villon