Florinpaun - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Gândul de mai bine

    Îl știu. Eu lui m-am plâns în vremurile rele,
    Când însele dureri, n-au fost toate ale mele,
    Pe când luptele cu mine, putut-am să le sper,
    Iar frigurilor nopții, a lor strângere s-o cer,

  • Nicio umbră pe pământ

    L-auzi? E vaierul iubirii, e-ngrozit, e-ngrozitor,
    E-un nimic constant, plin de-un gol asurzitor,
    E-a sufletului agonie, ce-ntunericu-i și-l naște,
    A disperării încleștare, ce rădăcina ei o paște.

  • Pe lâng-a mea fereastră

    Pe lâng-a mea fereastră iar,
    Al tău chip veacul și-l face,
    Și-mi pare că e tot mai rar,
    Cu cât mai mult mi-l place.

  • Când o femeie te iubește

    Al meu drag, m-ascultă,

    Înaripată nu-i, cu zbor d-așa frumos,
    Cum cel pe care al ei amor te poartă,

  • Și toate-mi vin

    Și toate-mi vin, sunt flămânde și bătute,
    Cu chipuri hâde, pe după măștile întinse.
    Din aproape, cu-ale lor scântei pierdute,
    Care mai solide văd, ambițiile-mi învinse.

  • Vino

    Vino, ia-mă de brațul sorții,
    Pe o culme să ne poarte.
    Să urmărim clepsidra nopții,
    Și să i ne iubim pe toarte.

  • Eu sunt, tu ești

    Eu sunt lada osemintelor tale,
    Azilul duhului tău diafan,
    Înveliș tălpilor goale,
    Ș-al inimii-ți artizan.

  • A tinereții-mi vară

    Ah, tu, a tinereții-mi vară,
    Ce țineai un dor pe lume,
    Știi tu dar a câta oară,
    Ai bătut l-aceleași urme?

  • Lipsite-s

    Să știi, de ţi-am dat un nume de iubită,
    Şi-acea strânsoare chibzuită și vădită,
    Nu-mi vin mai mult decât figura-ţi trasă,
    Pe care-am înțeles-o angelică de rasă.

  • Când viaţa

    Te întorci
    l-al înfăptuirii spasm și-n a cosmosului ramă,
    când de banalul lumii, diluată-i a ta flamă.
    în al oceanelor abis și pe-a veșniciei coamă,