Florin T. Roman - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Scrisoare către tatăl meu

    Motto: Tatăl meu se credea ateu –
    ce ironie!
    Dar îl iubea pe Dumnezeu
    fără să ştie!

  • Observaţii de (-o) viaţă

    Ce n-avem ne trebuieşte,
    ce avem nu-i o avere,
    ce-i puţin nu ne ajunge,
    ce e mult şi mai mult cere.

  • Echinocţiu de toamnă

    Se prăbuşesc clipele peste aceste
    năvalnice inimi. Cântă tăcerile
    valsuri de piatră oceanică.
    Nu trece nimeni pe uliţa rece

  • Dimineaţă de toamnă

    E dimineaţă...
    Mai e şi toamnă…
    Ceaţa matinală se scaldă,
    intangibilă, impasibilă,

  • Scrisoare către prietenii mei

    Motto: „A avea un prieten este mai vital
    decât a avea un înger”.
    (Nichita Stănescu)

  • Interogaţie XVII

    Cum, nu vedeţi
    rugăciunile sfinţilor
    plutind pe aripi
    de tămâie?

  • Sonetul copacului semeţ

    Când soarele răsare şi primăvara vine
    Cresc muguri şi vlăstare pe pieptul său bătrân;
    Cu fală se trudeşte spre cer, spre înălţime
    Şi capul îl ridică în semn că e stăpân

  • Philoshophia perennis

    Am privit în ochii unei stele ce apunea,
    pâlpâind, întru scorbura infinită a nopţii,
    şi-am găsit umbra unei fericiri ucigaşe
    ce mă pândea de câteva vieţi şi ceva.

  • Interogaţii XIII - VIII

    XIII.
    Mai trebuie oare să aştept
    să-mi cadă bruma pe veşmânt
    când totul curge clar, precis,

  • Furtuna unei nopţi de vară (ancestrală)

    E seară şi vântul începe să bată
    Nori negri adunând peste sat;
    În zare fulgere cerul străbat
    Şi ecouri de tunet câteodată