Florin T. Roman - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Duhovnic

    În genunchi,
    sub epitrahilul său,
    văd cum Pământul e tot mai mic
    şi stelele tot mai strălucitoare.

  • MAMA

    Măi, fir-ar să fie,
    de ce femeile astea
    n-ajung şi ele mari scriitoare,
    mari poetese, mari filosoafe,

  • Sfârşit de iarnă

    O dimineaţă zdrenţuită, sau întreagă –
    ce mai contează? -
    făcându-şi cuib întru
    clipa veşnic muribundă

  • Fulgi şi cuvinte de Făurar

    Cu un poem greu prins la brâu,
    ca şi cu o piatră de râu,
    într-o seară târzie, liniştită,
    precum umbra unui vultur în zbor

  • Ce folos?

    (adaptare după un text de priceasnă ortodoxă românească
    din secolul al XVIII-lea)

    Ce folos, ce folos,

  • Fereastră spre zbor

    Rostul secundei de s-ar topi în mine,
    în loc de sânge cald, palpitând uşor,
    mi-ar curge prin vene istoria
    şi cerul dintr-un ochi...

  • Greu de priceput

    Iisuse Hristoase,
    Iisuse Hristoase,
    cum poate obrazul Tău
    încape

  • Serenadă

    Mă cheamă liniştea orelor târzii
    să-ţi culeg lacrimi de flori şi sfinţi
    din ochii adânci, din lanuri de grâu copt,
    legănându-se în miez de vis de prinţi.

  • Serafim

    Ceasornic al orelor târzii,
    Sfânt!
    Ceasornic al clipelor pustii,
    Sfânt!

  • Cadenţe hibernale

    E decembrie.
    În văzduh pluteşte,
    pe aripi de vânt rece, dragostea.
    Ninge iar peste ţara mea.