Flavius - creaţii proprii
- Farsă
Cu o moarte simulată
într-o farsă penibilă,
după aceea
cu multă tragere de inimă
- Piramidă în deşert
În memorie s-au strâns întâmplări ale trecutului
şi tot felul de judecăţi,
nişte adevăruri neadevărate dar cu impact.
Respir uşurat tot ce am învăţat ca un dat
- O pasăre învinsă de zbor
Nu eu sunt noaptea declarată sublimă, nici bolnavă,
sunt ţipătul care prevesteşte furtuna,
cuprinsul în care zace tăcerea cuvintelor,
paraşuta care nu se deschide
- Respiraţi din aer, lumină
Când cineva mai presus decât noi
are casă în cer
nu te înfuria!
Copacul din cosmos ne acoperă,
- Orizont mort
Ca o cucuvea din altă noapte
dintr-un anotimp înexistent pe hărţi,
într-un târziu
cu multă băgare de seamă,
- Cerneala din gânduri
Dacă te-ai gândit la ce n-ai fost niciodată,
o să devii ce astăzi nu eşti,
o să arzi ca piatra de var
şi lumea se clădeşte împreună cu toţi,
- Întreb
Mă întorceam din moartea trecută
pe jos,
n-am mai găsit casa, o dărâmaseră
de teama încorporării prea devreme.
- Să nu uităm asfinţitul
Să ne îmbrăţişem în pragul nopţii,
să nu uităm asfinţitul,
imagine afişată-n memorie.
Ochii păstrează şi ei pe retină
- Întunericul nici nu mai exista
Era noaptea când nu erai plecată undeva,
îmi sortam sentimentele-n sertar,
le părăsiseră visele decuseară,
pe urmele lor mă oboseam degeaba
- Lumea-i o frunză pe ape
Nu mai încap în burduful de câine,
am fost muşcat de alte întâmplări
şi am cicatrice sub cearcănul de sub ochiul negru.
Distribuie acest autor: