9.9.(10.9.1) Kei Kosro. Bijan merse s-o privească pe Manije - Firdousi

Bijan se sculă c-obrajii amândoi împurpurați
ca petalele de roză: de plecare se găti
zicând celui vistiernic: „Să-mi dai mândrul diadem
care taică-meu îl poartă la ospăţuri scăpărând
de se luminează sala; dă-mi-l: la serbare plec;
dă-mi colanul şi cerceii care i-am primit în dar
de la Kei Khosro, şi adu-mi şi brăţări de la Guiv
încrustate-n nestemate.\" Si Bijan îşi îmbrăcă
haina lui strălucitoare de brocart adus din Rum,
şi în diadem îşi puse mândre pene de vultur,
înşeundu-şi telegarul lui pe nume zis Şebrang;
îşi luă şi cingătoare şi inel de pahlivan,
şi încălecându-şi calul, plin de sine,-ncrezător,

Notă informativă :
celui vistiernic - Adică, Gurguin.

se porni către pădure. când se-apropie intrând
sub copaci; simţi în pieptu-i, sub năvala-i de dorinţi,
inima cum i se frânse; sub un chiparos şezu
de-arşiţă să se ferească şi de-asemeni şi-adumbri
telegarul, şi purcese — turcomanele femei
pe furiş să le privească. Zări idolii frumoşi
ca voioasa primăvară, ca păpuşi din Kandahar;
câmpul răsuna de strune de-alăute şi de cânt,
şi a lumii frumuseţe suflete din piept răpea.
Când privi din cort afară, Manije cu mândru chip
îl văzu pe-al oastei reazim, pe Bijan înalt la stat
pe cât este chiparosul, cu obraji strălucitori
precum e Canope, steaua răsărind peste Yemen,
sau petale de crin, două, între negre plete lungi;
şi pe capu-i diademul unui mare pahlivan,
şi pe piept strălucitoarea haină de brocart din Rum.
Tânăra din cort, sub vălu-i, de iubire clocoti
pentru chipu-i, chip de Soare; îi trimise un răvaş
prin dădaca ei zicindu-i: „Mergi sub naltul chiparos,
sub umbroase ramuri; cată cine-i chipul de Crai-Nou,
dacă-i Siavuş din groapă înviat sau vreo pari;
spune-i: << Cum ajuns-ai, oare, în ăst loc? Până aici,
oare, cine te aduse? Fiu eşti de pari sau eşti
însuşi Siavuş şi-n inimi focul dragostei reverşi?
Oare, Ziua Invierii va să vină de-ai aprins
flacăra acestor patimi? Mai de multă vreme noi
pe câmpiile acestea, an de an, sărbătorim
Praznicele Primăverii, dar venetici n-am văzut
în ăst loc de desfătare, şi eşti cel dintâi ce-l văd,
omule cu chip de Lună ! Spune-mi om eşti sau pari;
vino la serbarea noastră să iei parte ! Eu nicicând
n-am văzut vre o făptură minunată ca a ta;
acum numele tău spune-mi şi mai spune-mi cine eşti ! »\"
Ascultând aceste vorbe doica tinerei plecă
şi porni cu pasul iute; de Bijan se-apropie,
binecuvintări i-aduse, plecăciuni, şi-i îngână
vorbele stăpânei sale, şi obrajii lui Bijan
se schimbară-n două roze, când bobocii şi-i deschid.

Notă informativă :
Siaouş, fiul şabului Kei Kavus ucis de Guerui,
căpetenie din oastea Iui Afrasiab.

Şi Bijan, căruia Cerul i-mplinise-orice dorinţi,
îi răspunse : „O, femeie, nu sunt eu nici Siavuş
şi nici fiul vreunei pari; ci născut sunt în Iran,
ţara oamenilor slobozi; sunt Bijan al lui Guiv,
şi de prin Iran pornit-am din dorinţa de-a lupta
şi de-a nimici mistreţii ; capetele le-am tăiat
şi le-am azvârlit pe drumuri vroind şahului să-i duc
numai colţii. De-ale voastre praznice mi s-a vorbit,
şi nu m-am grăbit cu-ntorsul la Guiv al lui Gudarz;
am bătut de-ndată drumul către codrul de aici;
în nădejdea că ursita-mi bună va îngădui
să zăresc în vis fecioara şahului Afrasiab.
Dacă vrei să-mi dai o mână de-ajutor, ţi-oi dărui
ăst veşmânt care e vrednic de-o şăhiţă, şi-un pocal
încrustat cu pietre scumpe, ce l-oi umple cu cercei
de-aur şi de nestemate. Văd tot şesu-mpodobit
şi arzând de giuvaeruri ca un templu din Kitai :
dacă vrei să-mi faci un bine, chiar acum ţi-oi dărui
o coroană grea de aur, cingătoare şi cercei;
mă vei duce la fecioara ce-are chipul minunat
şi cu dragoste de mine-i vei aprinde inima.\"
Si dădaca se întoarse cu răspunsu-acesta-n cort;
şi stăpânei la ureche îi şopti, şi-n taină-apoi
îi infăţişă statura 1ui Bijan cel prea-frumos,
şi desăvârşirea dată de Cel ce l-a zămislit.
Manije trimise-ndată să se spună lui Bijan :
„Dorurile-ţi sunt primite; vino lângă mine-n cort;
luminează cu lumina-ţi sufletu-mi întunecat !
Ochii-mi străluci-vor foarte când te vor privi în ochi,
şi sădi-voi o grădină miresmând de trandafiri
pe-acest câmp umbrit de corturi.\" Doica iute alergă
pentru-ai spune, şi răspunsul de la Manije făcu
din urechea şi din pieptul lui Bijan : serai măreţ.

Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.