9.6 Kei Kavus. Nașterea lui Sohrab - Firdousi

Nouă luni dacă trecură peste fata de-mpărat,
un copil aduse-n lume: viu Crai-Nou strălucitor.
Ai fi zis că este însuşi Rostam, trup-de-elefant,
ori Sam, leul, ori Nariman. Gura mică-i surâdea,
chipu-i strălucea; de-aceea maică-sa i-a zis Sohrab.
Nici o lună nu-mplinise fătul şi-ți părea de-un an,
lat era în piept ca tatăl lui, Rostam, fecior lui Zal.
Nici trei ani n-avea când arcul începu a mânui;
la cinci ani dădu dovadă c-avea inimă de leu.
Când atinse apoi vârsta de ani, zece, nimenea
nu putea să-i stea-mpotrivă. Merse drept la Tehmime
şi-o-ntrebă cu îndrăzneală: „Pentrucă-s mai mare eu
decât fratii mei de lapte, şi, boltită, fruntea mea
se înaltă peste ceruri, spune-mi din ce neam mă trag,
din ce vită, şi ce-anume se cuvine să le spun,
când m-or întreba de tată. Dacă nu vrei să-mi răspunzi,
nu te voi lăsa cu viată printre cei din lume mari."
Mumă-sa-i zâmbi: „Ascultă, nu te mânia, ce-ți spun
să te bucure: eşti fiul lui Rostam, trup-de-elefant;
te-ai născut din seminția lui Nariman-Sam-Destan,
fruntea-naltă ți-i cât cerul, căci te tragi din neam măreț.
De când lumea-a zămislit-o Ziditorul, n-a mai fost
cavaler fără de seamăn ca Rostam; şi n-a mai fost
om ca Sam al lui Nariman niciodată pre pământ:
nu-ndrăzni s-atingă fruntea lui nici rotitorul cer !"
Apoi maică-sa i-aduse un răvaş de la Rostam
cel războinic arătându-i trei rubine mari şi trei
giuvaericale de-aur dăruite tot de el
din Iran (pe când lumina zilei o vedea Sohrab)
şi-nsolite de-o scrisoare. Ea îi zise: „Fiul meu,
cată spre aceste daruri şi fii recunoscător;
tatăl tău ți le trimise, o, feciorul meu viteaz !"
şi adause acestea: „Dar ai grijă-Afrasiab
taina noastră să n-o afle că-i duşmanul lui Rostam,
si Turanu-ntreg se zbate, geme sub călcâiul lui.
Fie să nu te urască şi să nu doboare fiu
doar din ură pentru tata ! Dacă tatăl tău ar şti
că arăți cum te văd însămi, fruntea lângă cer purtând
printre cei ce-o poartă astfel, grabnic te-ar chema la el,
şi durerea-atunci ar frânge inima în maică-ta !"

Notă informativă :
Afrasiab - Şahul Turanului care cotropise Iranul.

Sohrab îi răspunse : „Nimeni de pe-acest întreg pământ
n-o să țină taina-aceasta ! Toți din cei mai-mari şi bravi
şi bătrâni vorbesc de-nalte fapte ale lui Rostam;
când atât de strălucită mi-i obârşia, de ce
mi-ai ascuns-o după văluri? Vreau în fruntea unei oşti
de viteji tiurci, fără număr, să mă pun; voi răsturna
de pe tronul lui pe Kavus; urma şterge-voi lui Tus;
şi nu-i voi lăsa în viată nici pe Gurguin şi nici
pe Gudarz, Guiv, Kostaham, care-i fiul lui Nevder,
şi nici pe viteazul Bahram; dărui-voi lui Rostam:
calul, buzduganul, coiful cel şăhesc, şi-l voi urca
pe-al lui Kavus tron; pe urmă, din Iran m-oi răsuci
spre Turan să dau năvală şi cu şahul să dau piept;
eu voi fi stăpân pe tronul şahului Afrasiab,
sulița mea sulițând-o peste Soarele măreț;
te voi face o şăhiță peste-acest întreg Iran;
leu voi fi în bătălie. Fiindcă tată mi-i Rostam
şi eu fiindcă-i sunt feciorul, pe alt şah nu-l voi lăsa
lumea s-o împărătească; pentru ce ar mai purta
stelele pe cap coroană, Soare, Lună, când lucesc?"

Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.