6.9(12) Fereidun. Tur este ucis de mâna lui Manucehr - Firdousi


După ce trecu de-amiază Soarele, cei doi viteji
mistuindu-se în inimi de al răzbunării dor,
chibzuiră îndeolaltă, se-azvârliră-n fel-de-fel
de nesăbuite planuri. S-au gândit pe Manucehr
să tabere-n toiul nopţii şi să scalde-n sânge cald
şi cîmpia şi deşertul. Noaptea cînd din nou veni,
şi când ziua scăpătase, şi când bezna-nvălui
faţa lumii în zăbranic, cei doi mari nelegiuiţi
puseră oşteni să prindă lăncile în pumnii lor
şi-nfocaţi să se gătească de izbire pe-nnoptat.
Dar de-ndată ce iscoade prinseră de veste-n zbor,
drept la Manucehr veniră povestind ce-au auzit,
oastea să şi-o rânduiască. Prinţul i-ascultă plecând
treaz urechea minţii sale, şi-ncepu, prevăzător,
mijloace să izvodească spre-a putea să ţină piept.
Căpetenie-de-oaste pe Karen îl învesti,
şi alese pentru sine loc de pândă. Dintre cei
mai de fală capi-de-oaste, trei mii de viteji chemă
plini de râvna bărbăţiei, cu junghere într-armaţi.
Și găsi un loc de pândă minunat, şi înfocaţi
îşi văzu toţi călăreţii cum nu se putea mai buni.
Tur porni în toiul nopţii cu o sută mii oşteni
strâns încinşi de bătălie, hotărâţi şi pregătiţi
de-a-ncerca izbirea noaptea, suliţe nălţind spre nori;
dar când Tur ajunse-aproape, oastea o văzu în rând,
şi văzu scânteietoare flamuri dinaintea ei !
Și văzând că nu-i rămâne decât lupta, piept la piept,
scoase răcnetu-i războinic din al oastei sale gros.
Se făcu văzduhu-asemeni unui nor de negru colb
ridicat de călăreţii tropotind, şi-oţele-n mîini
fulgere păreau în nour ! S-ar fi zis despre văzduh
că arzând ca diamantul mistuie Pământu-ntreg
Zăngăniri de spade grele creierii ţi-i zdruncinau,
vânt şi foc se-nvolburară ajungând pînă la cer !
De la locul lui de pîndă Manucehr se năpusti —
Tur nu mai văzu în juru-i nici un loc de-a da-napoi;
strânse din dârlogi zăbala calului şi dos dădu,
răcnete-nfricoşătoare scoase oastea-n urma lui
Manucehr dădu năvală după el, simțind în piept
flăcările răzbunării, şi-l ajunse din galop,
pe faimosul Tur l-ajunse. Scoase răcnetu-i cumplit
împotriva ăstui spUrcat: „Stai, tu, tigrule setos
de bătaie şi de sânge Tu eşti cel care ai smuls
capete fără prihană, şi o clipă n-ai gândit
că striga-va răzbunare lumea împotriva ta
Şi cu lancea îl străpunse drept în spate pe fugar,
ce lăsă să-i scape spada; fulger, îl săltă din şea
şi îl doborî-n țărână, şi de-ndată îi făcu
tot ce vitejia cere. Cap de trunchi îi despărți,
şi pe loc făcu din trupu-i praznic pentru-a sătura
cele hămesite fiare, și se-ntoarse-apoi în câmp
şi privi pierdut pe gânduri capu-acesta, semn ceresc:
cât de nalt îi e norocul şi cât e de-njositor.

Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.