6.4 Fereidun.  Iradj purcese către frații săi - Firdousi

Şahinşahul lumii scrise un răvaș la cei doi şahi,
unul de la Soare-Apune, altul de pe la Kitai.
Pe-a scrisorii frunte puse-o rugă spre Cel vecinic viu.
Zise el: „Aceste rânduri fie să dea bunul sfat
celor doi sori preaputernici, celor doi mari înţelepţi,
doi viteji, doi şahi ai lumii, doi stăpînitori de tron:
în Kitai şi-n Soare-Apune, de la cel care văzu
lumea-n fel şi fel de chipuri, scoase tot ce-a fost ascuns,
cumpăni în spada grea şi greul buzdugan,
şi cu strălucire-ncinse strălucitele cununi;
cel ce poate să preschimbe noaptea într-un miez de zi,
poate la haznă deschide poarta spre nădăjduiri
sau spre grozăvii cumplite, el cel care-a uşurat
chinurile toate, lumii dându-i slavă doar prin el.
Nu vă cer nici diademuri, nici comori ce-aţi adunat,
nici coroane, şi nici tronuri; cer atât: tustrei feciori
traiul să şi-l ducă paşnici şi ferice prin acest
rod al chinurilor mele. Frăţiorul vostru mic,
căruia vă-mpotrivirăţi, cu mânie, pe când el
n-a făcut rău nimănuia, iată-l, alergă la voi
pentru-a voastră grea mâhnire; dornic de a vă vedea,
de pe cap zvârli coroana, mai de preţ fiindu-i voi,
cum stă bine unui frate. Coborât-a de pe tron,
şi sări în şea pe calu-i, şi supunerea si-a-ncins.
Fiindcă el e cel mai tânăr, fiindcă el e cel mai demn
de o gingaşă iubire, cinste-i daţi, fiţi buni cu el,
voi, un cuget zămisliţi-i, cum eu trupu-i zămislii;
după ce trei-patru zile va petrece lângă voi,
trimiteți-mi-l acasă şi mai plin de noi virtuţi."
Puse-a şahului pecete pe scrisoare, şi Iradj
părăsi palat şi tată şi îşi căută de drum.
Îşi luă câţiva în ceată şi mai tineri şi bătrâni,
după cum e trebuinţa când mi te călătoreşti.
Când la fraţii săi ajunse, nici în gând nu bănui
neagra lor precugetare. Fraţii, după obicei,
îl întâmpinară-n cale; lepădară-n faţa lui
armele zăngănitoare; când văzură chipu-i plin
de-o frăţească duioşie,-ntunecatele priviri
şi le-ntunecară încă; el sclipind de drăgăstos,
ei mocnind de reavoinţă, prinseră a-l întreba
într-un fel la care dînsul nu putu să dea răspuns.
Clocotiră-n ei de ură, el netulburat de loc,
şi-astfel câteşitrei intrară fraţii într-un mândru chioşc.
Ochii tuturor din oaste se-ndreptară spre Iradj,
întrucât era el vrednic de coroană şi de tron.
Inimile lor bătură mai avan, atât de mult
îl şi îndrăgiră-oştenii; duhul lor şi ochii lor
străluciră de iubire, de icoana lui vrăjiţi.
Rânduri rupseră vitejii şi-adunaţi, doi cîte doi,
laolaltă şi în taină, preamăriră pe Iradj
şi îşi ziseră: „El singur de împărăţie-i demn,
diademul stăpânirii fie ca să-l poarte el !"
Salm pe-ascuns pândindu-şi oastea, mintea i se tulbură
de-a vitejilor simţire. Buzna el intră în cort,
plin fu pieptu-i de mânie, plin ficatu-i de venin,
plină fruntea-i de-ncruntare; slobozi pe cei din cort.
Salm şi Tur se aşezară şi sfătuitorii lor.
Flecăriră pe şoptite despre-ntreaga stare-a lor,
despre ţară şi coroane ale celorlalte ţări.
Zise Salm lui Tur în miezul tainicei întrevorbiri:
„De ce luptătorii noştri se-adunară câte doi,
muţi, doar din priviri grăindu-şi? N-ai văzut, când ne-am întors,
cum, din toţi cei de pe cale, nimenea de pe Iradj
nu-şi mai dezlipea privirea? Altele-au fost două oşti
a doi şahi pe când ieşit-au, şi-altele pe când intrau.
Inima cernitu-mi-s-a din pricina lui Iradj,
gânduri grămădind pe gânduri se-nălţară-n duhul meu.
Privind oştile a două ţări ce ale noastre sunt,
am văzut că amândouă ascultare vor să-i dea
numai şahului cel tînăr. De nu-l smulgi din rădăcini,
prăbuşi-te-vei din tronu-ţi drept sub talpa lui Iradj !"
Mai apoi se ridicară şi de-a lungu-ntregii nopţi
se trudiră laolaltă întocmindu-și planul lor.

Cronica Șahilor

traducerea George Popa

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.