Fereastra Mare

Autor:Ioan Popa


Adăugat de: Ioan Popa

miercuri, 29 iulie 2020

Fereastra Mare -
Altarul Sâmbetei de Sus,
Orgoliul Dorului de spus
În zi de sărbătoare.

Brândușe, bujorei de munte,
Capre negre, flori de colț,
E ia neamului ce porți,
Cununa albă de pe frunte.

Ești fereastra cea înaltă
Dinspre cer înspre Cabană,
Misterul viselor, capcană,
De la o minte la cealaltă.

Briza rece de măiastră
Cu umbra ei cea jucăușă,
Sfioasă, luna, nu pe ușă
Intră agale pe fereastră!

E fereastra închinării,
Izvorul luminii vii,
Farul ai săi copii
Spre limanul înserării.

Răscruce spre infinite căi
De speranță și credință,
Unde Maica noastră, Sfântă,
Ocrotește fiii ei cei răi!

Din depărtare te zăresc
Prin ochiul unui șoim stăpân.
Sclavul tău pe veci rămân,
La tine, azi, mă spovedesc!

La slujba ta cea sfântă
Stelele îți aprind lumini,
Martori, brazii ți se-nchină,
Apa - o priceasnă-ți cântă!

Slăbit ești suflet chinuit,
De norii vieții nu te teme
La Chiliuța lui Arsene
Închină-te! și-ai biruit!

Eternă ești, Mare Fereastră -
Altarul „nost” brâncovenesc,
Mereu cu tine mă fălesc -
Tu ești mândria noastră!

Zeiță, tu, ca o sihastră
Mereu emblemă - a ta, a mea;
A Făgărașului, Polară Stea -
E-a Sâmbetei de Sus, Fereastră!


vezi mai multe poezii de: Ioan Popa


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.