Felix - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Sonetul lacrimii

    Din ce adânc de ocne-ntunecate
    Răsari în gene cînd te furişezi,
    Şi-mi arzi, când faţa tristă mi-o brăzdezi,
    Şi inima cu falduri sfâşiate?

  • Sonet de Înviere

    Cu fum scriu pe ziduri feştile funeste,
    De bezne, de moarte, de-un tragic final,
    De ziua-nghiţită de noapte, brutal,
    Căci Azima păcii S-a dus, nu mai este.

  • Tăceri pascale

    Pe noaptea de patimi se-ascute jungherul
    Şi bubuie ura strivită-n torace
    Când mâna rebelă atinge mânerul,
    Dar Mielul de jertfă priveşte şi...tace!

  • Simfonie de primăvară

    S-a răsculat lumina, revendicându-şi timpul
    Şi calendarul însuşi a nechezat din file,
    Când s-a schimbat cu zumzet de viaţă anotimpul
    Şi-o diademă pus-a, de zâmbete, pe zile.

  • De Mica Unire

    Istoria strigă: Sus steagul, române!
    Şi-n dangăt ne cântă cu foc în simţire
    De-o ţară născută pe plaiuri cu grâne,
    Ne cântă de-un Milcov sorbit spre Unire!

  • Tăceri uitate

    Igluul meu din blocuri de tăcere,
    Cuprins de-al necuvintelor îngheţ,
    Mă ţine-ncarcerat cu bariere
    Plătind al nerostirii mele preţ.

  • Mi-e alb...

    Nu mi-e cald, nu mi-e frig, nu mi-e sete, cumva
    Mi-e, aşa, o simţire aparte;
    Am găsit! Da, mi-e...alb, şi aceasta-i ceva
    Mai presus de viaţă şi moarte.

  • Preludiu autumnal

    A mai trecut un anotimp prin noi,
    Cutreierând prin nevăzute breşe,
    Şi dacă ieri ne-mbujorau cireşe,
    Ne şiroiesc acum în suflet ploi.

  • Orizont marin

    Cu hohot de nelinişti se zvârcoleşte marea
    Şi zbuciumul ei tainic se sparge-n albatroşi,
    Îi simt în valuri pulsul şi-n orizont chemarea
    Spre ţărmuri de odihnă cu zorii luminoşi.

  • Sonet zglobiu

    Se-avântă în clocot pe pietre pârâul
    Şi-n stropii-i de-argint înfloresc curcubeie,
    Ţâşneşte pe maluri a vieţii scânteie
    Rupând, în explozia verdelui, frâul.