Vaca - Federico Garcia Lorca

Se-ntindea rănită vaca;
arbori şi pârâuri îi ascindeau prin coarne.
Iar botu-i sângera spre cer.

Botul său de albine
pe sub o barbă de prelinse bale.
Un urlet alb sculă-n picioare dimineaţa.

Vacile moarte şi cele vii,
roşeaţă de lumină ori miere de staul,
se văd cu lunecoase bale, se văd cu ochi întredeschişi.

Daţi ştire rădăcinilor
şi junelui ce-şi ascuţea hangerul
că-i gata vaca de a fi mâncată.

Sus e paloarea
de lumini şi jugulare.
În aer tremură copite: patru.

Daţi ştire lunii
şi-acestei nopţi de-ngălbenite pietre:
că dusu-s-a cea vacă de cenuşă.

Şi dusă-i cu-ale sale triste bale
prin ceruri doborât-înţepenite
unde beţivii merg să mânce moarte.



traducere de Paul Abucean


vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.