Un clopot - Federico Garcia Lorca

Un clopot clar
crucificat în ritmul lui
anunță dimineața
cu fuioare de neguri
și râuri de lacrimi.
Bătrânul meu plop,
tulburat de privighetori,
aștepta
să-și arunce-n iarbă
frunzele
înaintea
toamnei
ce le-ngălbenea.
Doar privirea mea
le mai apăra.
Bătrânule plop, așteaptă!
Nu simți cum sapă-n tine
lemnul iubirii mele?
Întinde-te-n câmpie,
când scrâșnește sufletul meu,
căci o întreagă furtună
de săruturi și vorbe
am lăsat-o supusă
patimii.

(Octombrie 1920)





Traducere Darie Novăceanu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.