Preludiu - variantă - Federico Garcia Lorca

Aleile de plopi se duc,
rămâne imaginea lor.

Aleile de plopi se duc,
dar ne rămâne vântul.

Vântul stă-mbălsămat
de-a lungul sub cer.

Dar a lăsat plutind
ecoul său peste râuri.
Lumea licuricilor
mi-a invadat amintirile.

Și o minusculă inimă
mi-a înmugurit în degete.



Traducere Teodor Balș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.