Luna răsare - Federico Garcia Lorca

Când răsare luna
se pierd clopotele
și se ivesc cărările
de nestrăbătut.

Când răsare luna
marea-acoperă pământul
și inima se simte
insulă în infinit.

Nu mănâncă portocale
sub luna plină, nimeni.
Trebuie să mănânci
fruct verde și-nghețat.

Când răsare luna
cu o sută de fețe egale,
moneda de-argint
plânge în buzunar.


Traducere Teodor Balș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.