Două lune de seară I - Federico Garcia Lorca

Luna este moartă, moartă;
dar reînvie în primăvară.

Când fruntea plopilor
o-ncrețește vântul de Sud.

Când dau inimile noastre
recoltele lor de suspine.

Când își pun coperișele
pălărioarele de iarbă-ale lor.

Luna este moartă, moartă;
dar reînvie în primăvară.




Traducere Teodor Balș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.