Dac-aș putea să desfrunzesc cu mâinile-mi - Federico Garcia Lorca

Eu rostesc al tău nume
prin nopți-chihlimbare,
când stele coboară
să se-adape din lună
și adorm rămurele
sub frunzare ascunse.
Dezgolit parcă sunt
de iubire și muzici.
Ceas nebun care cântă
ore vechi și murinde

Eu rostesc al tău nume,
în noaptea aceasta,
și pare că-mi sună
mai străin și departe.
Mai departe de stelele toate
și mai trist decât ploaia cea blândă.

Te-oi mai iubi c-atuncea
vreodată? E vinovată
inima-mi ce bate,
dacă dispare ceața?
Ce altă pasiune mă așteaptă?
Va fi tăcută, pură?
Dac-aș putea să desfrunzesc
cu degetele-mi luna!!

traducere - g.Cristea


Si mis manos pudieran deshojar

Yo pronuncio tu nombre
En las noches oscuras
Cuando vienen los astros
A beber en la luna
Y duermen los ramajes
De las frondas ocultas.
Y yo me siento hueco
De pasión y de música.
Loco reloj que canta
Muertas horas antiguas.

Yo pronuncio tu nombre,
En esta noche oscura,
Y tu nombre me suena
Más lejano que nunca.
Más lejano que todas las estrellas
Y más doliente que la mansa lluvia.

¿Te querré como entonces
Alguna vez? ¿Qué culpa
Tiene mi corazón?
Si la niebla se esfuma
¿Qué otra pasión me espera?
¿Será tranquila y pura?
¡¡Si mis dedos pudieran
Deshojar a la luna!!

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.