Copil nebun - Federico Garcia Lorca

Eu spuneam: ”înserare”.
Dar nu era așa.
Înserarea era altceva
care acum se dusese.
(Și lumina-și strângea
uerii ca o fetiță.)

”Înserare.” Dar e zadarnic!
Aceasta e falsă, aceasta are
semilună de plumb. Cealaltă
nu va veni niciodată.
(Și lumina, cum o vă toți, se juca
cu copilul nebun de-a statuia.)

Era mică aceea
și rodii mânca.
Aceasta-i prea mare și verde, nu pot
În brațe s-o iau și nici s-o îmbrac.
Nu va veni? Cum era, cum?
(Și lumina ce se ducea o glumă făcu.
Despărți de-a lui umbră copilul nebun.)

Traducere Teodor Balș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.