Concertul întrerupt - Federico Garcia Lorca

A rupt armonia
nopții profunde
cazanul somnolent și înghețat
al jumătății de lună.

Protestează canalele-n taină
acoperite cu căprișor
și muezini ai umbrei, broaștele
au amuțit.

În cârciuma târgului, veche,
muzica tristă-a-ncetat,
a pus în surdină aristonului său
steaua cea mai străveche.

Vântul s-a așezat
în râpele muntelui întunecat,
și-un plop singuratic – Pitagora
al câmpiei neprihănite –
cu mâna centenară ar vrea
lunii o palmă să-i dea.




Traducere Teodor Balș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.