Chitara - Federico Garcia Lorca

Începe plânsul
chitarei.
Se sparg cupele arborilor
pline cu dimineata.
începe plânsul
chitarei.
E inutil
s-o faci sa taca.
Plânge monoton
cum plânge apa,
cum plânge vântul
peste zapada.
E cu neputinta
s-o faci sa taca.
Plânge lucrurile
pierdute departe.
Nisipul din Sudul fierbinte
visând camelii albe.
Plânge sageata fara tinta
amurgul fara zori
si prima pasare
moarta în ramuri.
O, chitara!
Inima ranita
de cele cinci sabii.


vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.