Casida porumbițelor întunecate - Federico Garcia Lorca

Prin ramurile dafinului
trec două porumbițe-ntunecate:
Una era soarele
și cealaltă luna.

”Vecinelor, le-am zis,
unde e mormântul meu?”
”În coada mea”, soarele-a spus,
”În gâtlej la mine”, – luna.
Iară eu care mergeam
cu pământul la brâu
doi vulturi văzui, de nea,
și o fată dezbrăcată.
Unul era celălalt
și fata era nici una.
”Vulturașilor, le-am zis,
unde e mormântul meu?”
”În coada mea”, soarele-a spus,
”În gâtlej la mine”, – luna.
Prin ramurile dafinului
trec două porumbițe goale.
Una cealaltă era
și amândouă erau niciuna.


Traducere Teodor Balș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.