Casida plânsului - Federico Garcia Lorca

Balconul mi l-am închis
fiindcă nu vreau s-aud plânsul
dar înapoia cenușiilor ziduri
nu se-aude-altceva decât plânsul.

Sunt mult prea puțini îngeri ce cântă,
sunt mult prea puțini câini care latră,
în palma mâinii mele-ncap mii de viori.

Dar plânsu-i un câine imens,
plânsu-i un înger imens,
plânsu-i o vioară imensă,
lacrimile pun căluș vântului
și nu se-aude-altceva decât plânsul.

Traducere Teodor Balș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu drag Dana. Eu personal sunt îndrăgostită de Lorca. Genul scurt a reprezentat întotdeauna o ispită colosală pentru mine - poate unde discursul meu interior e supraabundent. Hihihi... atracția contrariilor.....
Gerra Orivera
duminică, 19 iunie 2016



dintre toate "casidele"..asta mi-a ramas in suflet..
multumesc frumos,Gerra pentru munca ta!
cu drag si pretuire,
danab
sâmbătă, 18 iunie 2016