Cântecul portocalului uscat - Federico Garcia Lorca

Pădurare,
umbra-mi retează.
De chinul de-a mă vedea
fără roade, mă liberează.

De ce între oglinzi mă născui?
Ziua îmi dă târcoale.
Şi noaptea mă copiază
cu toate stelele sale.

Fără să mă văd vreau să fiu.
Furnicile şi păpădiile
vor visa că sunt păsările
şi frunzişul meu viu.

Pădurare,
umbra-mi retează.
De chinul de-a mă vedea
fără roade, mă liberează.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.