Călugăriţa ţigancă - Federico Garcia Lorca

traducere de Teodor Balş

Linişte de var şi mirt.
Nalbe-n ierburi mătăsoase.
Sora micşunele coase
pe o pânză galben pai.
Zboară-n policandrul gri
şapte păsări ale prismei.
Schitul mormăie departe
ca un urs cu burta-n sus.
Cu ce graţie brodează !
Vrea pe-al pânzei galben pai
să cuprindă-n broderie
florile din visul ei.
Floarea-soarelui, magnolia
de paiete ş ice panglici,
ce şofran şi luni înscrie
ea, pe vălul de altar.
Se-ndulcesc cinci chitre-alături
aromind bucătăria.
Ale lui Cristos cinci răni
tăiate în Almeria.
Şi prin ochii sorei trec
galopând, doi călăreţi.
Surdă-o ultimă rumoare
cămaşa-i acum desprinde
şi privind norii şi munţii
în inerta depărtare,
numai zahăr şi verbină
inima i se fărâmă.
O, şi ce câmpie-naltă
sus, cu douăzeci de sori,
şi ce râuri stând să curgă
vede-nchipuirea ei !
Dar continuă la flori
pe când drepte-n adiere
raze de lumină joacă
şah, înalt, prin jaluzele.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.