Primăvara - Eusebiu Camilar

Cu nourii tristețea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu...

Credeam că vii, cu albul și mătăsosul șal,
Când vișinul cel tânăr a înflorit pe deal!

Cu brațele întinse visam și așteptam...
S-a auzit deodatã un ciripit la geam!

Înmărmurit, la ușă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.

Oriunde rămurișul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...

Înaltă iarba lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...

Nicicând, nălucă albă, nu pot sã te cuprind!
Suspin și azi, zadarnic, câmpia mângâind.

Din volumul "Poezii", 1964

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.