Nourul - Eusebiu Camilar

Neguri sure lunecã pe zare
Sciții vin în șiruri lungi de care.

Noaptea în câmpia lor cereascã
Își dejugã vitele sã pascã

Și le-njugã iarãși cãrãușii
Pe la rãsãritul gãinușii.

N-am avut aici nici car, nici boi.
Când veți cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.

Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, sã-i aud lãtrând,
Clopotele sã le-aud sunând.

Mã voi coborî peste pãduri
Sã v-aud mânia din securi.

Printre culmi îmi voi târî spinarea
Voi veți spune: vine-ntunecarea...


Însemnãri iesene, nr. 7, 1 iulie 1938

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.