Blazonul - Eusebiu Camilar

Mãrturisesc, sã afle ai mei nepoti mãcar:
Mi-au fost blazon opinca si bâta de vãcar,

Si mi-a aprins elanul spre-al artelor temei,
Natura udesteanã, în amfiteatrul ei:

Am învãtat ce-i ritmul în sacadat alai,
când tropoteau pe prunduri nepotolitii cai;

De la furtuni cu aprig, uluitor duium,
Am învãtat ce-i setea avântului la drum -

Simteam cum gingãsie se pune în cuvânt,
când ierburile zvelte se legãnau în vânt,

Si cum eternitatea încape într-un vers,
Prin rouã, când reflectã întregul univers…

La mine-n sat, în Balta Ciurariului, si-acum
Mã mai asteaptã caii în adâncimi de fum.

Adăugat de: wizard

vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.