Scârțâie roata la fântână - Eugenio Montale

Scârțâie roata la fântână, apa
iese-n lumină, se topește-n ea.
Tremură-o amintire în căldare,
imaginea în purul cerc surâde.
De buze-evanescente apropie chipul:
se face vechi, devine strâmb trecutul,
altuia-I aparține…
ah, cum țipă
roata, și te-ntoarce adâncimii,
viziune, o distanță ne desparte.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.