La prima lumină - Eugenio Montale

La prima lumină, când
neașteptat un uruit
de tren îmi vorbește despre
oameni închiși în goană
prin tunelul de piatră
iluminat pe muchii
de ceruri și de ape amestecate;

la primul întuneric, când
dăltița care roade
în masa mea de scris
sporește-n râvnă, și pasul
cantonierului se-apropie:
la lumină și la beznă, opriri încă umane
când tu stărui să le-mpletești cu fir de in.


Traducere Ilie Constantin
II Motete

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.