Cu-al vieții rău - Eugenio Montale

Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:
era râu gâtuit ce clocotește,
era o frunză ce se răsucește
uscată, era calul prăvălit.

Bine n-am cunoscut, decât minunea
ntredeschizând divina Indiferență:
era statuia calmă-n somnolență
de-amiazi, norul, șși șoimul în înălțimi zvârlit.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.