Lumina - Eugen Jebeleanu



Lumina – ce buna…

Într-o odaie neagra,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mâna de luna.

Steaua ce zboara
din nicovala serii
lovita de un ciocan,
usoara.

Torpila unei ciocanitori
scaparând argint
dintr-un mesteacan
În zori.

Ata cu care
masina de cusut a lunii
însaileaza
sfâsiatele valuri amare.

S-a facut întuneric,
dar ti-am sarutat lobul urechii,
si ti s-a aprins trupul de aur
feeric.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugen Jebeleanu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.