Euforie de vară - Nițu Cristina

Ma las purtata in leaganul amintirilor mele, cu vantul suierandu-mi ca un nebun pletele rebele.
Incerc sa nu ma las prinsa in flacara emotiei.
Sa imi netezesc si impaturesc cu grija fiecare gand si sa il pun la locul lui, domol.
Usor nu este, caci ma trezesc cu amintirea numelui tau, dar nu il rostesc cu voce tare, in linistea cristalina a diminetii de vara...
Buzele mele ar dori sa le cunoasca pe ale tale, cu soapte de amor, iar degetele mele ar vrea sa iti exploreze, delicat, pielea dulce, barbateasca, precum o craiasa descopera un nou taram fermecat, cu pasi mici, dar siguri.
Sa ma plimb pe cararile claviculelor tale, apoi sa urc incet pe poteca abrupta inspre chipul tau drag, acolo unde salasluieste acel suras strengaresc, cu gropite, imbratisate de barbita care adaposteste ai tai obraji. Apoi dealul nasucului,urmat de ochii tai-oglinzi divine ale sufletului bun, fruntea semeata si parul saten inchis, prin ale carui ramurele sa imi las usor buricele degetelor sa danseze putin.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.