Erezia personală a zborului de cursă cât mai lungă

Autor:Costel Zăgan


Adăugat de: Costel Zgan

marţi, 13 august 2019

Acasă nu-i doar un cuvânt care
înverzeşte-n fiecare primăvară
Acasă-i chiar primăvara condiţiei
umane Locul de unde toţi ne înăl
ţăm Sperând că vom atinge cândva
cerul Nu ne reţine nimic Nici iarba
prin care ne jucăm Nici şcoala ce
ne dă fiecăruia aripile potrivite Nici
lacrimile mamei Nici îmbrăţişările
tatei Nici prima dragoste Toate ne
pregătesc pentru mare lansare
Mă rog Aripile ne cam strâng Ce
s-o mai lungim La revedere
Am zburat
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II


vezi mai multe poezii de: Costel Zgan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.