Erezia crucificării cuvintelor

Autor:Costel Zăgan


Adăugat de: Costel Zgan

joi, 11 august 2016

Ce greu se închid rănile bucuriei Doamne
În fiecare cicatrice apune soarele
Din suferință întrupatu-s-au și stelele și
marea Chiar dacă în fiecare clipă dragostea
îți cercetează măruntaiele sufletului
Trăiești numai dacă te bucuri de moarte
Să nu ai teamă totuși
Adevărul încă te mai poate înălța
Cât timp inima mai bate iar suferința te în
florește Cântă și dă-o naibii de lume
Dumnezeu e pâinea de care ai nevoie
Mănâncă și taci

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II


vezi mai multe poezii de: Costel Zgan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vara
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: L.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nu știam că bucuria face răni...știam că mângâie, aduce lumină în suflet! Interesant! Ai reușit să mă bulversezi...
Ina M.
luni, 22 august 2016