Epicentru

Autor:GeorgeH


Adăugat de: GeorgeH

miercuri, 18 ianuarie 2017

pământul moare încet.
meduze se strâng pe-un cer înstelat,
însetat de otravă
și regrete.
se simte irelevant
deși toți îl cred un zeu
in universul pe care l-a creat.
înlănțuit de-un sacou
el zâmbește-n conferințe,
își recită în fiecare zi aceleși discurs
și așteaptă să apună
speranțele
ca măcar să simtă gustul siguranței.
-------------------------------------------
în lipsa razelor de luna
își luminează visele c-o veioza
furată din somnul său de veci.
o prinde de păr
și
tragic trage de trăgaciul
care a fost îndreptat
înspre îngerul său.
acum se scurge în mâinile sale
tot timpul pe care l-a pierdut vreodată,
dar nu regretă
căci el știe cel mai bine că timpu-i relativ.
--------------------------------------------
trăiește-n propria-i celulă.
își încântă zilnic colegul
cu frumosul sunet al zgârieturilor în pereți.
e fericit.
nu mai e singur.
râde în fiecare zi
și nu uită niciodată să se roage
la propria-i divinitate.
în fiecare dimineață umple paharul
cu dorințe, lacrimi și regrete.
după ce termină,
îl aruncă în colegul său,
dar din colegul său iar sar cioburi lucioase
în care-și urmărește zâmbetul tâmp
pe care îl afișează
când iar își dă seama că pe jos iarăși e uscat.
---------------------------------------------
pământul a murit.
a furat stelele și le-a înlocuit cu meduze.
cerul se întuneca,
iar el,
urmărind filele vieții sale,
se întinde în pat.
îmbibat cu miros de praf de pușcă,
se afundă în siguranța singurătății.


vezi mai multe poezii de: GeorgeH


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.