Amurgul gândurilor (fragment) - Emil Cioran

Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala extatică a binelui.
Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăţie şi cunoaştere.
Ceea ce deosebeşte remuşcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioşare, un patetic al incurabilului.

Sînt atîţi oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei! În aceasta, moartea îşi creează din viaţă o oglindă pentru a se putea admira.
Poezia nu-i decît instrumentul unui funebru narcisism.

Atît animalele, cît şi plantele sînt triste, dar ele n-au descoperit tristeţea ca un procedeu de cunoaştere. Numai în măsura în care omul îl foloseşte încetează a fi natură. Privind în jurul nostru, cine nu observă c-am acordat prietenia la plante, animale şi la cîte minerale! - dar nici unui om.

Lumea nu-i decît un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată...

Emil Cioran - fragment din Amurgul gândurilor

vezi mai multe texte de: Emil Cioran



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.