Iubirea ma apara, de aceea port fruntea sus, in exil printre oameni. Cand ziua decade si cand, spre apus, Cumpana linistita se-nclina, o, atuncea, de sus, primesc o tristete senina.
Ochii mei in extaz ratacesc spre adancul fantanii unde stelele scapara. O, de al stelelor dor ma topesc si m-as duce la ele, dar Iubirea ma apara.
Cu graiuri nebune ma cheama, in lunci, cantatoare Undine. Si cand sa le ajung, Piaza Rea ma trage la dansa : la mine, la mine ! Dar ma insoteste acel Cineva, Iubirea, pururi cu mine.
Distribuie: