Lumini de amurg - Elena Farago

Lumini de-amurg, maiestre beteli
Ce se ivesc, furis, prin stor,
Si cresc si curg, unite-n pilc luminator,
Sau se-ntretaie,
Si luneca, razlete, prin umbra din odaie,
Pin' se izbesc in cale de-un lucru lucitor,
Si iar se string si se resf ring,
De pare ca atunci rasar
in pletele-minuni, ce par o scama de curcubeu.
Cum se resfirasi jurul meu
Pe carti, pe zid,
Pe-un vas de flori, pe-o rama
De vechiul argint din care,
Ca retrezit la viata de razele fugare,
Ce l-au impodobit,
Zimbeste-un mort iubit
Si-n ginduri imi recheama
Un drag amurg din vremi.

Fiti binecuvintate
Lumini din tristul astazi
Ori din nemaiuitate
Amurguri dragi din vremi

Fiti binecuvintate,
Lumini de-amurg, ce-n picla durerii
Mi-ati razbit farimi de curcubeie,
Si mi-ati impodobit
De-atitea ori sfioasa, mocnita-nfatisare
A lucrurilor scumpe, pe care o piaza-rea
Si-a apasat cu-ncetul haina imbratisare
Ce-a-ntiparit si-n ele ceva din tinga mea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Elena Farago



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.