Furnica - Elena Farago

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Încotro fugi surioară?
– Ia, mă duc şi eu la moară
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că m-i casa ne-ngrijită
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mâncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă,
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai ş-amar de noi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Elena Farago



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.