Romanță - Edgar Allan Poe

Romanţă, ce cu drag te-nclini
Şi cânţi, lăsând aripa lin,
Prin frunzele verzi scuturate,
Pe lacul cu ape-adumbrate,
Ca un papagal colorat
Mi-ai fost zburător familiar,
Ce alfa-vita m-a-nvăţat
Şi-a spune-ntâiul cuvânt clar,
Pe cînd eram prin mari păduri
Copil cu ochii prea maturi.
Eternul anilor condor
Atât mişcă tăria-n cale
Cu focul fulgerelor sale
C-a’ lumii griji nu mă mai dor,
Privind la cerurile pale,
Şi când o mai senină clipă
Tinde pe mine-a ei aripă,
Timpul cu lira şi cu-o rimă
A mi-l petrece-ar fi risipă,
Şi pentru inima-mi o crimă,
Când strunele n-o întraripă.

traducere Dan Botta

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.